Când vine seara şi majoritatea angajaţilor au plecat deja înspre treburile lor, paznicul de la intrarea clădirii unde lucrez se face comod, îşi dă jos pantofii şi se tolăneşte în faţa unui mini-televizor pe care prinde tvr2 cu purici. Ca atare, tot holul de intrare se împute îngrozitor. Atât de tare încât simţi că-ţi dau lacrimile.
Cum uşa de la intrare se încuie după 9 seara şi numai paznicul are cheia care o deschide, în absenţa lui din post, nu ai cum să părăseşti incinta. Şi vorba aia, se mai plictiseşte omul de două posturi, aşa că mai pleacă în mici expediţii prin clădire. Şi uite-aşa am stat eu în miros de picioare nespălate vreo 10 minute aseară.
el blog 
comentarii