când se lasă seara

Când vine seara şi majoritatea angajaţilor au plecat deja înspre treburile lor, paznicul de la intrarea clădirii unde lucrez se face comod, îşi dă jos pantofii şi se tolăneşte în faţa unui mini-televizor pe care prinde tvr2 cu purici. Ca atare, tot holul de intrare se împute îngrozitor. Atât de tare încât simţi că-ţi dau lacrimile.

Cum uşa de la intrare se încuie după 9 seara şi numai paznicul are cheia care o deschide, în absenţa lui din post, nu ai cum să părăseşti incinta. Şi vorba aia, se mai plictiseşte omul de două posturi, aşa că mai pleacă în mici expediţii prin clădire. Şi uite-aşa am stat eu în miros de picioare nespălate vreo 10 minute aseară.

stimate doamne, nu mai fiţi nesimţite!

Afişe din baia de la mine de la serviciu:

Le-a lipit cineva acum vreo săptămână-două. La început erau mai multe, peste tot în baie, pe oglindă, în jurul wc-ului. Acum au mai rămas două. Aşa că n-am vrut să ratez şansa de a le fotografia.

Şi dacă tot eram acolo cu aparatul, am tras şi câteva cadre de piţi în oglindă. Şi apoi am râs. Pe alea nu le postez.

A, şi da. Au avut efect mustrările. Cel puţin pe moment. E ceva mai curată baia acum.

prestând

prima poză “la servici”, mai mult dormind decât prestând. în general sunt mai productivă – era prea dimineaţă.

aaaanyway.. v-aşteptaţi?

la banbu, birjar!

Grupul National Bank of Greece a înregistrat în pimele 9 luni ale anului 2008 un profit de 1.23 bilioane de euro. Dintre acestea, 22 de milioane în România; aceasta reprezintă (mai mult decât) o dublare a profitului faţă de cel obţinut în aceeaşi perioadă a anului trecut. Ca atare, Banca Românească (la care NBG deţine o participaţie de 88,7%) şi-a dat în stambă şi a organizat anul acesta – mai exact joi, 11 decembrie – petrecerea de Crăciun în celebrul şi intens mediatizatul club Bamboo.

Şi aşa se face că am ajuns acolo. Am pătruns înauntru. Iată impresiile pe care le-am adunat despre bodega cu pricina:

- e mare

- are aerul condiţionat mult prea puternic, fapt care mi-a declanşat o răceală pe care am avut grijă s-o agravez; până la urmă azi m-am trezit fără voce

- au candelabre oribile, de ţigani; mult sclipici peste tot; nişte pereţi dubioşi prin care curge apă; barmani, picoliţe şi chelneri asortaţi cu candelabrele

- un pachet de ţigări costă 10 lei (mi se pare şi normal, la valoarea lor doar n-or să se încurce cu mărunţi)

- e mare

- baia nu e prea high-tech – n-au nici curăţătoare de-alea de capac de wc, nici chiuvete cu senzor; ce mi-a plăcut a fost că aveau şerveţele cu care să te ştergi pe mâini şi nu uscătoare de-alea naşpa (sau cel puţin eu n-am observat să fie); şi e foarte mare – baia adică

- canapelele sunt tot urâte, dar comode

- e mare

- au mochetă, deci nu poţi să arunci mucurile de ţigară pe jos cum se obişnuieşte în locurile mult mai puţin trendy pe care le frecventez eu.

Despre muzică nu pot să mă exprim deoarece localul a fost închiriat şi dj-ul angajat special pentru eveniment, din câte am înţeles. Nouă nu prea ne-a pus muzică bună.

Când intram, au venit nişte neni unguri burtoşi şi cu ceafa îngroaşată de gulaş care nu ştiau că e petrecere privată şi au fost foarte dezamăgiţi când li s-a comunicat că nu pot pătrunde în incintă. Dar s-au îndreptat resemnaţi spre maşinile lor de peste 100.000 de euro care aveau să-i poarte lin înspre alt birt cu piţi şi decoruri scumpe şi sclipicioase.

A fost concert Loredana Groza. A cântat în jur de o oră. Cu orchestră şi tot tacâmul. A cântat bine. Mie mi-a plăcut (omorâţi-mă prin lovituri de piatră – da, mi-a plăcut!). Am înţeles că a luat 15 mii pentru show. Şi eu vreau să fiu Loredana Groza când mă fac mare. Dar fără să cânt. Sau să apar în public. Sau să mă cheme Loredana Groza. Doar să iau 15 mii pe oră. Atât.

Am plecat pe la 1, amuzată de bancherii, dar mai ales de bancheriţele uşor afumate şi ameţite.

Seara următoare, adică vineri, am fost în Stuf şi, evident, în Expirat.