Exact pe când mi se strecura printre gânduri ideea nebunească cum că ha-ha a trecut iarna şi hai că parcă nu m-am îmbolnăvit chiar de foarte multe ori sezonul ăsta rece, în spatele ei, perfect camuflat în oboseala de după ieşit în club, s-a strecurat nenorocitul de virus.
M-a luat aproape complet prin surprindere, întrucât nu s-a anunţat decât printr-o vagă durere de gât, sâmbătă seara şi-o insomnie/nelinişte. După ce în sfârşit reuşisem să adorm pe la 5, la 10 jumate sună telefonul, care o dată cu mine îmi trezeşte şi durerea înfiorătoare ce se instalase în gâtlej.
Mi-am petrecut sfânta zi de duminecă nevorbind, nemâncând şi aşteptând cu nerăbdare şi speranţă care s-a transformat încet-încet în rugăciune ca durerea să se extindă în suficiente părţi ale corpului şi să crească în intensitate suficient de tare încât să leşin.
Tot ce pot să mai spun acum este că sunt profund recunoscătoare industriei farmaceutice şi în special celor care se ocupă de producţia şi distribuirea către mase a analgezicelor puternice, care modifică răspunsul organismului la durere, inflamaţie şi febră (zice-se). Răspunsul organismului meu la întâlnirea cu substanţele binefăcătoare a fost unul plin de gratitudine şi somn profund.
Deci scuze, Radu că n-am putut să fiu prezentă la petrecerea-ţi şi la mulţi ani (de data asta pe data corectă)!
* Am scris postul acum câteva ore, aflată sub influenţa medicamentelor, de-aia eram aşa de zen. Now I’m pissed off. Big time. Mi-e mai rău, pastilele nu mai au nici un efect şi am revenit la sentimentele anterioare şi anume că aş prefera să fiu inconştientă.
He-he tocmai m-am întors de la doctor care zise că n-a văzut aşa ceva în viaţa ei. Deci şi în materie de viruşi contractaţi tot o deosebită sunt. When I get sick, I get sick in style, dude!
0 Răspunsuri to “primăvara, soarele, mă-ta”