In loc sa se plimbe linistit pe tevile ce duc apa calda inspre caloriferele din bloc, agentul termic a decis, o data ajuns intr-una din tevile care imi traverseaza camera, ca ar fi mai interesant sa poposeasca acolo o perioada. La inceput a ramas aproape neobservat, intrucat n-a facut altceva decat sa stea cuminte si sa observe ce se intampla in jurul lui. Peste cateva zile insa, s-a plictisit si a vrut sa fie bagat si el in seama. Asa ca a ciocanit in teava – dinauntrul ei, desigur – pentru prima data. Aceasta prima actiune a lui a fost tratata de catre locuitorii apartamentului cu indiferenta, neprimind decat un “hmm.. oare de ce tacane teava?”.
A repetat operatiunea in ziua urmatoare. Apoi iar. Din nou, nici o reactie satisfacatoare. Pe parcursul urmatoarelor zile, agentul se plictisi atat de tare incat era aproape hotarat sa paraseasca teava unde isi stabilise domiciliul. Pe cand se intreba cum o sa-si omoare timpul de-acum inainte, scarbit de oameni si nepasarea lor, agentul se trezi in mijlocul unui acces de lehamite. Stand el asa, sprijinindu-si capul intr-o mana, cu cealalta mana incepu sa bata ritmul unei melodii interioare in teava. Nu trecura nici 30 de secunde, ca si auzi: “fir-ar a naibii de teava! ce tot pacane atata?!”.
Agentul tresari. Se colora pe data la fata si un ranjet i se asternu pe fata. Incurajat de prima injuratura care-i era adresata, incepu sa bata ritmul in teava cu mai multa insufletire. Deodata auzi pasi nervosi apropiindu-se de el. Inima incepu sa-i bata din ce in ce mai tare. De-abia mai putea respira. Apoi, isi dadu seama ca ciocanitul lui provocase un cutremur.
Desi speriat pana peste masura, agentul era fericit. Initiase comunicarea cu fiintele ce traiau de partea cealalta a peretilor cilindrului in care isi desfasura existenta.
Din acea zi, agentul imi bate mereu in teava. De indata ce ma simte ca intru in camera, incepe sa intoneze la teava singura melodie pe care o stie: o singura nota repetata mereu, la un interval fix. E de inteles ca eu nu sunt la fel de incantata ca si el de micul lui hobby. Si asta mai ales pentru ca deja nu se mai lasa deloc intimidat de zgaltaitul tevii care il speria la inceput. Dimpotriva, cred ca a inceput sa-i placa, pentru ca dupa fiecare zgaltaiala bate mai abitir.
De ce ma uraste atat de tare agentul termic incat sa-mi chinuie in acest mod nervii si-asa sensibili, chiar nu pot sa-mi dau seama. Niciodata nu m-am purtat urat cu el, la mine in camera mereu a fost pornit la maxim caloriferul si caldura – mai mult decat binevenita. As vrea sa fac pace cu el, eventual sa stabilim niste intervale orare intre care sa poata canta in voie. Insa nu stiu cum sa-l iau, ce sa-i spun.
Daca s-a mai confruntat cineva cu o situatie asemanatoare, il rog sa ma sfatuiasca ce sa fac.
[Nu pot sa dorm noaptea nici macar cu capul ascuns sub perna si deja mi-e foarte somn.]
comentarii