Şi uneori apar rupturi atât de adânci între noi, rupturi care nu mai pot fi reparate orice am face. Nu contează dacă ne iertăm sau nu - lucrurile pur şi simplu nu mai pot să fie la fel între noi niciodată. Chiar dacă azi putem să ne vorbim, putem să stăm din nou la aceeaşi masă zâmbindu-ne, ceva s-a stricat. Şi deşi nu demult – pentru că ce însemnă de fapt demult? – ne numeam prieteni sau iubiţi, astăzi nu mai suntem.
Cum se întâmplă să ne greşim atât de mult unii altora încât să ne pierdem reciproc pentru totdeuna? Cum se face că ieri mergeam în acelaşi ritm pe stradă şi râdeam la aceleaşi glume şi astăzi nici nu mai vrem să ne amintim toate astea? Contează sau nu cât de puternică este legătura dintre noi atunci când o rupem? De cât de mult sau de cât de puţin e nevoie pentru ca să se ajungă la iremediabil?
Astea sunt dez-îndrăgostitul şi dez-împrietenitul. Sau mai degrabă ce urmează după ele. Sunt cele mai triste părţi într-o relaţie. Şi totuşi se întâmplă şi încă destul de des. Se întâmplă şi după aceea nu putem face nimic ca să întoarcem timpul înapoi. Da, am rămas cu un gust amar. Dar nu mai vrem să ne gândim la ce-a fost – ce sens ar avea? Pentru că dacă s-a terminat, s-a terminat. End of story.
comentarii