Mă scot din sărite post-urile alea de tipul „am revenit”, „m-am întors”, „n-am murit – nu vă bucuraţi încă” etc., post-uri care apar pe orice blog care se repectă cât de cât. Adicătelea post-urile alea în care ne spune autoru’ că nu ne-a uitat pe noi, cititori umili şi dornici de a-i devora creaţiile şi că dacă n-a scris de atâta timp nu este pentru că – Doamne fereşte! – şi-ar fi pierdut inspiraţia sau ceva asemănător (putem să stăm liniştiţi, asta siiigur n-are cum să se întâmple), ci este din cauză că: a avut muuuultă treabă, cu munca, cu facultatea, a fost plecat în vacanţă, i-a murit pisica şi abia acum s-a terminat parastasu’, s-a întors văr-su din armată, a pierdut tramvaiul şi s-a rătăcit în drum spre calculator etc. Deci el ştie că noi am aşteptat cu sufletul la gură ceva nou, ştie că ne-am uitat zilnic la el pe blog să vedem – doar-doar o mai fi adăugat ceva. Îi pare rău că s-a ajuns în situaţia asta, dar trebuie să înţelegem şi noi că na, el e o persoană importantă şi faptul că se milostiveşte şi mai împărtăşeşte din când în când din înţelepciunea lui şi altora este o favoare personală pe care ne-o face fiecăruia dintre noi în parte. Dar să stăm liniştiţi – de acum încolo, cel puţin o perioadă, o să posteze ceva nou zilnic ca să compenseze. În final ne mulţumeşte pentru că existăm pentru a-i citi blogul, ştie cât de important este el pentru noi şi ne iubeşte sincer.
Gizus!
Eu vreau să scriu pe dos, pot? Nu după ce absentez, pentru că aş fi total neoriginală, ci înainte. Deoarece ştiu că n-o să scriu o perioadă, anunţ pe toată lumea dinainte. Eh? Nu-i mai mişto aşa? Ca să n-o mai lungesc, here it goes:
Dragii mei,
Trebuie să vă anunţ cu tristeţe că sunt nevoită să părăsesc Bucureştiul pentru o scurtă perioadă şi, în consecinţă, cum nu voi avea net la îndemână, nu voi mai putea posta nimic nou. Nu e vorba că nu-mi pasă de voi, doar că – mă înţelegeţi – am o perioadă foarte aglomerată. Trebuie să plec în vacanţă. Dacă n-ar fi musai n-aş face-o.
Mă gândesc acum cum aş putea să mă revanşez faţă de voi. Poate ar trebui să scriu acum repede câteva post-uri să vi le las de citit în perioada asta? Nu, nu e bine aşa. Cel mai bine uite, vă promit eu că scriu pe un caieţel în fiecare seară şi când mă întorc pun tot ce-am adunat. Până atunci puteţi să recitiţi articole mai vechi – asta ca o consolare.
Oricum, vă mulţumesc că mă citiţi. Voi sunteţi cei care mă fac să merg mai departe, post după post.
V-am ţucat,
Iulia
.
comentarii