De ce trebuie să ne dăm, frate, tot timpul super deştepţi? Care-i faza cu chinuiala asta idioată? Ne scremem atât să arătăm ce culţi/isteţi/rapizi în gândire suntem. Adică de ce? Dacă omul e dotat din punctul ăsta de vedere, nu se vede oricum? Chiar trebuie să demonstrăm? Mie mi se pare că, dimpotrivă, o dată ce te tot agiţi atât, mai degrabă pari cel puţin fraier, dacă nu tălâmb.
„Ah, da… stăteam azi pe wc şi să vezi ce mi-a produs creierul în acel moment de relaxare…” Şi apoi hai să ne exprimăm părerea pertinentă, punctul unic de vedere, perspectiva noastră valoroasă asupra politicii, artei, vieţii. Filosofeli care probabil că, într-adevăr, la o oră înaintată din noapte păreau chiar destul de şmechere. Dar n-ar fi mai cuminte să le regândim dimineaţa, cu mintea limpede, înainte să le debităm?
A, şi mai e o fază. Toate giumbuşlucurie astea pe care ne place nouă să le împărtăşim cu restul populaţiei trebuie neapărat spuse pe un ton superior şi chiar autoritar. Pe sistemul „uite, vezi ce ţi-am deschis ochii cu asta? ştiu că-mi dai dreptate. ce? nu eşti de acord? păi vezi că eşti prost?”.
comentarii