Buburuza mea cea galbenă, pe care am umplut-o încet-încet, până la refuz, pe parcursul ultimilor doi ani cu monezi de un ban, a fost în sfârşit răsplătită pentru devotamentul ei. Astăzi a primit în dar o altă buburuză, de data asta albastră, cu care să-şi împartă existenţa. Bubruza numărul unu (nu le pun nume, nu vreau să mă ataşez) este foarte fericită. Deja povara monezilor devenise greu de suportat, aşa că pe lângă bucuria de a-şi fi întâlnit în sfârşit o surată, a venit şi uşurarea de a-şi împărţi monezile cu aceasta.
Buburuza cea galbenă stătea izolată printre lumânări, scoici, cutiuţe şi pietre colorate. Acum sunt două buburuze. Le va fi mult mai bine aşa.
Norocul cel mare a fost însă că am avut 232 de monezi în total, adică un număr par. Astfel, am putut să le împart în mod egal între cele două buburuze. Relaţia lor porneşte deci cu dreptul: nici una nu are motive s-o invidieze pe cealaltă.
Iată-le pe cele două buburuze la prima lor întâlnire:
comentarii