nu e despre emo

Astăzi facem mişto. De fapt nu, „ne batem joc” (citez dintr-un blog despre emo). E ultimul trend la români: facem blog tematic în care punem la zid o groază de persoane pentru simplul motiv că putem. Ne strângem cu toţii în faţa calculatorului şi hai să râdem, frate! Scotocim bine haifaivu şi iutubu după poze sau filmuleţe „penale”. Le postăm la noi pe site şi gata-i treaba! Nu spun că unele nu sunt justificate. Este caraghios pentru majoritatea dintre noi ce cataloghează unii drept frumos. Este şocant să vezi cât de subdezvoltaţi sunt unii. Să observi cât de tare se poate degrada omul dacă îi sunt date condiţii propice.

Dar de aici până la isteria la care s-a ajuns e cale lungă. Maneliştii sunt o temă veche. Dar acum au căpătat nuanţe, s-au separat în subcategorii. Termenul injurios cel mai folosit pentru fete este cel de „piţipoancă”. Există şi replici standard consacrate. Am auzit/citit de n-şpe mii de ori „păpuşă mică şi sexoasă” (care bănuiesc că e luată de la Badea). Nu ne mai săturăm să facem mişto de haifaiv/maispeis şi alte reţele de gen. De parcă majoritatea dintre noi nu avem sau n-am avut cel puţin la un moment dat măcar un profil de acest tip. Toată ziua discutăm despre gay (mai ales acum, că a fost parada cu pricina). Unii îi acuză pe alţii că sunt homofobi sau cel puţin închişi la minte. Alţii o ţin pe-a lor şi se crăcănează în continuare de râs zicând „ia uite ce gay e ăla!”. Cea mai dezbătută temă pe zeci şi zeci de blog-uri, la televiziuni, radiouri, în ziare ş.a.m.d. e fenomenul emo. Să râdem frumos de ei că sunt machiaţi, plângăcioşi, că ameninţă mereu cu sinucideea. Să facem bancuri cu ei. Să ne amuzăm.

Bine că putem noi să ne adunăm cu toţii la un loc (virtual, normal) şi să „facem caterincă” de ce şi de cine ne taie pe noi capu`. Dar şi când se epuizează toate temele? Atunci ce mai facem? Ştiu, îmi fac şi eu un blog tematic. O să-i zic „oameni normali”. Şi o să postez numai poze şi povestioare şi bancuri şi filmuleţe cu oameni normali. Şi-o să râd până la lacrimi de ei şi de cât de normali sunt.

freeway 2: confessions of a trickbaby (1999)

Oamenii fac chestii tâmpite când simt că nu mai au nimic de pierdut. Dar ce se întâmplă când “nimic de pierdut” înseamnă o condamnare de 25 de ani? Atunci poate părea destul de logic să te împrieteneşti cu colega ta de celulă, lesbiană şi criminală în serie şi să evadaţi împreună.

Drumul până la casa “vrăjitoarei” este mai interesant decât în povestea care stă la baza filmului, Hänsel şi Gretel. Cele două fug de autorităţi, fug de mediul în care au trăit, de trecutul lor. Tărâmul nou este Mexic. Încearcă să-şi schimbe obiceiurile şi vor s-o ia de la capăt. Să nu mai fie fata bulimică şi violentă şi fata care omoară oameni necontrolat. Salvarea o caută la o aşa-zisă lideră spirituală, care se dovedeşte în final a fi un travestit care se joacă cu minţile unei întregi comunităţi.

Fata scapă.

Vezi pe IMDb.

buburuza power

Buburuza mea cea galbenă, pe care am umplut-o încet-încet, până la refuz, pe parcursul ultimilor doi ani cu monezi de un ban, a fost în sfârşit răsplătită pentru devotamentul ei. Astăzi a primit în dar o altă buburuză, de data asta albastră, cu care să-şi împartă existenţa. Bubruza numărul unu (nu le pun nume, nu vreau să mă ataşez) este foarte fericită. Deja povara monezilor devenise greu de suportat, aşa că pe lângă bucuria de a-şi fi întâlnit în sfârşit o surată, a venit şi uşurarea de a-şi împărţi monezile cu aceasta.
Buburuza cea galbenă stătea izolată printre lumânări, scoici, cutiuţe şi pietre colorate. Acum sunt două buburuze. Le va fi mult mai bine aşa.
Norocul cel mare a fost însă că am avut 232 de monezi în total, adică un număr par. Astfel, am putut să le împart în mod egal între cele două buburuze. Relaţia lor porneşte deci cu dreptul: nici una nu are motive s-o invidieze pe cealaltă.

Iată-le pe cele două buburuze la prima lor întâlnire:

cea mai mişto

Bucureştenii habar n-au să facă campanii. Ia mai bine să luăm noi exemplu de la Corin!
1. Cum faci baia mare.

2. Cum să câştigi electorat începând de jos – cu copiii; ei sunt primii cărora trebuie să le câştigi încrederea.

3. Şi, piesa de rezistenţă: cum să dai în contracandidaţi.

Aşa da campanie! Felicitări, Corin!

campanii mişto

Blaga, cu moaca lui de dobitoc mototol, şi-a tras nişte afişe cel puţin oximoronice. În unele apare într-o ipostază foarte hotărâtă, cu o mină dură dacă poţi să-ţi imaginezi, cu mâna aşezată strategic, într-o poziţie foarte tranşantă, în dreptul burdihanului, şi are texte de genul “Soluţii. Nu discuţii.”. Cu punct după fiecare. Că dacă n-ai înţeles că e hotărât să pricepi naibii o dată! În alte afişe, şi alea la fel de amuzante, apare el mâzgălind o hartă a Bucureştiului cu un marker. Aia e “Harta soluţiilor lui Blaga”. Cul.
Ce-a mai făcut Petre Roman de când l-a zburat domnu’ preşedinte din partid? Păi, în afară de multe emisiuni duminicale pe la tv, a pus el şi de-un partid nou. Uniunea Pensionarilor şi a Solidarităţii Sociale. Acum apare în afişe alături de reprezentantul lor pentru primărie, strângându-i mâna cu multă încredere; dacă Roman are încredere în băiat, noi de ce să nu?
P.N.Ţ.C.D. înţelege advăratele nevoi ale bucureştenilor. Între Drumul Taberei şi centru, între Militari şi centru (şi poate şi în alte părţi, aici am văzut eu) circulă microbuze – transport gratuit. Acum câteva zile a coborât o domnişoară din unul şi m-a îndemnat să mă urc la ei acolo în microbuz, că “e gratis!”. Am spus nu, mulţumesc şi am luat autobuzul din spate.
Tot pe-aici, prin cartier, circulă o maşinuţă de-aia cântătoare a partidului Noua Generaţie din care se aude non-stop melodia aia cu “Doamne, ocroteşte-i pe români”. În fiecare zi. Încontinuu. De dimineaţă până seara. În scurtele pauze ne zice o voce foarte convinsă că “de la întâi iunie începe construcţia metroului în Drumul Taberei”. Adică nici nu aşteaptă rezultatele, nimic, şi gata îşi trimit băieţii cu picameru’? Or what?
Cozmin Guşă se adresează publicului tânăr. Are campanie pe messenger. Mie îmi apare în fiecare zi în partea de jos, aia cu reclame, o poză cu el şi Mutu. Pentru că “Adrian Mutu îl susţine pe Cozmin Guşă”. Pe site la el am văzut un filmuleţ cu el în maşină, pe o arteră aglomerată din Bucureşti. Stă în maşină şi ne povesteşte cum au venit japonezii acum 10 ani şi ne-au avertizat că dacă nu luăm măsuri, n-o să se mai poată circula în Bucureşti. Şi iată, nu s-au luat măsuri. În afişe apare tot timpul în poziţii hip-hop-like, mereu în blugi, cu ochelarii lui foarte trendy pe nas. Auzi, da’ de ce îl susţine Mutu? În afară de motivul evident – Mutu e idolul tineretului bucureştean. Ce, Mutu are buletin de Bucureşti? Îl votează? Auzi, da’ pe Cozmin de ce îl cheamă Cozmin? Cu “z”?

*Completare: ruşine să-mi fie, am uitat să menţionez unul din cele mai tari sloganuri. Orban şi campania lui auto-ironică: “Punem Bucureştiul pe roate”.